Unora le place jazzul iar mie…in mod special.Am ales cartea convinsă că Dumnezeu are să-mi spună ceva aparte despre relaţii, comuniune, părtăşie,dragoste. Pentru că,dacă priveşti şi asculţi o trupă de jazz, nu ai cum să nu remarci spiritul de camaraderie,respectul reciproc, profesionalismul , atmosfera de uimire in faţa libertăţii de exprimare a celuilalt, faptul ca fiecare artist este pregatit sa fie solist dar şi să facă un pas în spate să asculte sau să acompanieze.
Si aşteptările s-au confirmat.Autorul a reusit să împletească in paginile acestei cărţi raţiunea şi revelaţia,autoironia şi angajamentul, prezentându-ne într-o notă mai mult decât sinceră parcursul relaţiei sale cu Dumnezeu ,în contextul unei culturi pe care mulţi dintre noi refuză să o vadă dar mai ales să o accepte.
După explorarea într-o notă plină de umor a confruntărilor adolescentului rebel cu religiozitatea din biserica tradiţională pe care o frecventa,cu păcatul şi ignoranţa faţă de un Dumnezeu impersonal, Donald Miller caută răspunsuri mai adânci la problemele fundamentalismului, comunităţii,dragostei frăţeşti . Am ales spre exemplificare cateva ipostaze în care m-am regasit şi care mi-au adus lumină în propriile căutări.
Har
Multă vreme n-am priceput de ce unii oameni n-au nicio problemă în a accepta harul lui Dumnezeu ,în vreme ce altora le e dificil. Eu eram dintre cei cărora le e dificil.Harul nu prea era ce căutam eu.Era ceva prea uşor. Eu voiam să plătesc pentru iertarea mea,ca şi cum Dumnezeu şi cu mine am fi fost doi prieteni care-şi fac favoruri unul altuia.
“Comportamentul” nostru nu poate fi schimbat prin autodisciplină ,dar îndrăgostirea de o fiinţă umană realizează ceea ce n-am crede niciodată că e posibil.Şi cel mai leneş om ar traversa Canalul Mânecii pentru a cucerii inima iubitei sale.Acceptând dragostea lui Dumnezeu pentru noi,ne îndrăgostim de El.În schimbul smereniei noastre şi a acceptării milei lui Dumnezeu ,ni se dă o Împărăţie. Şi Împărăţia unui cerşetor e mai bună decât iluzia unui om mândru.
Biserica
Unul din lucrurile pe care a trebuit să le fac după ce Dumnezeu mi-a dat o biserică a fost să renunţ la atitudinea negativă pe care o aveam împotriva bisericilor pe care le frecventasem înainte.În definitiv eram doar diferit,mă-nţelegeţi. Nu că respectivele ar fi fost rele ,doar că nu primeam în ele ce aveam nevoie.Intr-o noapte am citit de patru ori Efeseni din The Message a lui Eugene Peterson, şi mi s-a părut că Pavel nu dorea ca creştinii să lupte unii împotriva altora. A fost o decizie eliberatoare,pentru că,în momentul în care am spus inimii mele să facă asta ,a făcut-o,şi acum mă gândesc cu multă dragoste la republicanii fundamentalişti , şi ştiu că şi ei mă iubesc pe mine….
Comunitate
În singura conversaţie pe care care a avut-o cu Zacheu ,ne aminteşte Brennan,Hristos a exprimat susţinere şi dragoste şi ca urmare vameşul şi-a vândut averile şi a dat înapoi celor pe care-i jecmănise.Această dragoste a lui Hristos şi nu aversiunea unui oraş întreg , a fost cea care l-a vindecat pe Zacheu. Manning a continuat să vorbească despre pericolul folosirii unui limbaj dur,despre puterea neiubirii de a răni inima şi duhul unui om, şi despre cum vorbirea noastră , ca purtători ai harului şi iubirii lui Dumnezeu ,ar trebui asezonată cu dragoste şi compasiune.
Închinare
Îmi place cum încep Evangheliile, cu Ioan Botezătorul care mănâncă lăcuste şi botează oameni. Liderii religioşi încep şi ei să vină să fie botezaţi pentru că toată lumea o face şi Ioan strigă la ei şi-i numeşte pui de năpârci. Le spune că apa nu le e de niciun folos,că doar le udă pielea de pui de năpârci. Dar dacă sunt sinceri cu intenţia lor, dacă cred că Isus a venit printre ei şi că este cine zice că este ,atunci acel Isus va aprinde în inima lor lumina Împărăţiei.
Îmi place scena aceea din Dead Poets Society,în care Dl.Keating,profesor de engleză la o şcoală de elită,le cere elevilor săi să rupă din manualul de literatură eseul “Introducere în poezie”.La îndemnul insistent al profesorului,elevii încep să rupă paginile.Dl.K trece printre rândurile de bănci şi le reaminteşte elevilor că poezia nu e algebră ci e artă care pătrunde până în adâncul inimii,stârnind curaj la bărbaţi şi admitaţie la femei. Prea mult timp ne petrecem încercând să-L încadrăm pe Dumnezeu într-o grilă şi prea puţin lasându-ne inimile cuprinse de adoraţie.Prin faptul că reducem spiritualitatea creştină la o formulă,ne văduvim inimile de uimire.
Dragostea(cum să-i iubeşti cu adevărat pe ceilalţi)
Dl.Spencer a trecut apoi la un alt domeniu în care,spunea el,metaforele crează probleme. Ne-a cerut să ne gândim la relaţii.Ce metafore folosim?Îi preţuim pe oameni,am strigat eu. Investim în oameni, a adăugat altcineva .Şi astfel,panelul era acoperit în întregime cu metafore din sfera economicului.Am fost foarte surprins.Acela a fost momentul iluminării mele. Problema pe care o avem noi ,creştinii ,e că privim dragostea ca pe un bun comercial. O folosim cum folosim banii.
Biblia ne spune că dacă vorbeşti unei persoane cu gura ,dar inima ta nu o iubeşte,atunci eşti un om care loveşte unul de altul două chimvale zăngănitoare.Nu reuşeşti decât să enevezi pe toţi cei din jur.Cred că ilustraţia e cum nu se poate mai potrivită.Acum,ori de câte ori mă duc să mă întâlnesc cu cineva,mă rog ca Dumnezeu să mă ajute să-i arăt acelei persoane dragostea Lui. Şi-l mai rog să facă în aşa fel încăt ambele conversaţii,cea la nivel verbal şi cea la nivelul inimii,să fie sincere.
Jazzul a fost inventat de prima generaţie de culoare care nu a mai cunoscut sclavia .M-am gândit atunci că asta era minunat, pentru că, deşi jazzul e muzică, e foarte dificil să-l notezi pe hârtie; şi tocmai de aceea e cu atât mai mult un limbaj al sufletului.E ca şi cum sufletul ar spune ceva, ceva despre libertate.Cred că spiritualitatea creştină e ca muzica de jazz. Cred că dragostea pentru Isus este ceva ce simţi, ceva foarte dificil de notat pe hârtie. Dar asta nu o face cu nimic mai puţin adevătată, cu nimic mai puţin semnificativă, cu nimic mai puţin frumoasă.
În loc de încheiere vă lansez provocarea de a nu pierde oportunitatea unei altfel de închinări:Institutul Cultural Român este partener al festivalului Jazz in Church, care va avea loc în perioada 30 martie – 3 aprilie 2016 la București.
Festivalul este organizat de asociația JAZZ.RO, în parteneriat cu Biserica Evanghelica C.A. din București. Festivalul beneficiază pentru al doilea an consecutiv de Patronajul Excelenței sale, Domnul Jean-Hubert Lebet, ambasadorul Elveției în România.
Simona Ardelean
etheology - Books, Stuff & Coffee 