Recenzie de Ardelean Simona
Am descoperit această carte căutând soluţii pentru un context decizional complex care presupunea ierarhizarea unor valori , asumarea unor riscuri şi dorinţa mea presantă ca perspectiva de a transpune în practică o situaţie normativă să nu ducă la crearea unei rupturi între “trăirea în credinţă” şi “trăirea în lume”. Ceea ce am găsit a depăşit cu mult aşteptările mele ,mai ales prin bogăţia şi diversitatea studiilor de caz şi limbajul accesibil.
Autorul propune trei premise înaintea abordării aspectului concret al luării unei decizii,si anume:omul trebuie să fie gata (1) să iubească,(2) să raţioneze şi (3) să muncească iar apoi descrie pe larg,ilustrând cu exemple din diferite domenii (social,familial,ecleziastic,socio-politic),cele trei dimensiuni ale oricărei decizii –normativă,situaţională şi cea existenţială.De asemenea,subliniază principala problemă la care ajunge etica creştină atunci când aceste dimensiuni nu sunt văzute într-o relaţie de complementaritate ,ci într-una de excludere reciprocă.
Ceea ce conferă un mare atuu al soluţiilor propuse este faptul că anumite paragrafe ale cărţii cuprind subcapitole intitulate:”Cum poate fi transpus acest lucru într-un context secular?”,fiind prezentate exemple şi modalităţi prin care convingerile creştine pot fi aduse în dezbatere cu oameni care nu împărtăşesc fundamentul şi limbajul credinţei creştine.
Ideea care răzbate în toată cartea este aceea că “Sfânta Scriptură doreşte să ne protejeze de situaţii în care diferite aspecte ale eticii să fie puse în conflict unele cu altele.Cel care ia în considerare doar aspectul situaţional,riscă să desconsidere în final orice valoare normativă.Cel care preţuieşte doar normele,se va confrunta cu multe situaţii din care nu va putea găsi cale de ieşire.Invocarea normelor trebuie să fie însoţită de asumarea responsabilităţii la nivelul conştiinţei;reciproca este de asemenea valabilă,căci invocarea conştiinţei fără a lua în considerare valori supreme a putut fi făcută până şi de unul ca Adolf Hitler.”
Am ales pentru exemplificare câteva abordări din cadrul fiecarei dimensiuni decizionale.
Decizia normativă înseamnă a stabili valori şi a trasa limite,a aplica şi a transpune si a-ţi cunoaşte propriile responsabilităţi.
Exemplul din domeniul familial al faptului ca valorile sunt “doar” un cadru :
“Cadrul în care Dumnezeu a aşezat căsnicia şi statutul conferit prin Creaţie rămân importante pentru totdeauna,dar ele nu înlocuiesc faptul că o căsnicie se modelează aici şi acum!Lecturarea şi enunţarea textelor biblice nu clădeşte dragostea în mod implicit.Dragostea nu acţionează împotriva poruncii,dar nu se rezumă doar la faptul că porunca nu este încălcată, ci înseamnă mai mult decât atât.Oamenii care vorbesc doar despre reguli pot fi asemenea unor arhitecţi buni-care ştiu totul despre construcţia caselor şi câştigă orice litigiu ivit din confruntarea cu autorităţile şi firmele de construcţie-cu toate acestea nu sunt câtuşi de puţin preocupaţi de faptul,esenţial de altfel,că aceste case sunt locuite de oameni.Oricât de bună ar fi o casă,fără prezenţa omului ea ar fi propriu-zis lipsită de importanţă.”
Conlucrarea celor patru mandate etice de responsabilitate (Familia, Munca, Biserica şi Statul)
“Există pericolul ca un mandat să dorească să domine asupra unui alt mandat , refuzând să-i accepte caracterul autonom.Pe de altă parte ,este la fel de mare riscul ca unele mandate să îşi afirme totala independenţă,ceea ce ar nega caracterul interrelaţional al existenţei lor ca mandate.Prin urmare,este important să se cunoască domeniul de responsabilitate al unei anumite valori.Acela care,dimpotriva,ajunge să amestece diferitele domenii ale vieţii,va distruge libertatea fiecăruia dintre acestea.”
Pericolul ca mandatele să-şi depăşească limitele.Exemple.
Familia domină Biserica.În Evul mediu au fost situaţii în care rudeniile unui papă stăpâneau asupra unei mari părţi a Bisericii.
Familia domină Statul.În istoria umanităţii s-a întâmplat adesea ca anumite familii de nobili,să domine asupra statului.Arabia Saudităeste un exemplu contemporan în această privinţă.
Biserica domină familia.De-a lungul istoriei sale,Biserica a stabilit uneori reguli menite să limiteze sau să controleze libertatea familiei în ce priveşte educarea copiilor.
Statul domină economia.Socialismul şi comunismul oferă în această privinţă multe exemple.Dar şi birocraţia care a invadat democraţiile contemporane privează economia,înspre propriul ei dezavantaj ,de multe libertăţi.
Economia domină biserica.În istoria Europei s-a întâmplat adesea ca alegerea episcopilor şi a altor ierarhi bisericeşti să se facă pe baza unor tranzacţii financiare.
Decizia situaţională înseamnă a cântări,a fi înţelept.Autorul îsi motivează prin exemple din viaţa Domnului Isus părerea că îndemnurile biblice pornesc de la idea că în orice situaţie în care anumite valori(porunci) intră în conflict,este posibilă găsirea unor soluţii bune şi corecte.
Cum poate fi transpus acest lucru în context secular?
“Cine acceptă doar valori absolute şi limite prestabilite,nu este capabil să transpună în practică aceste valori într-un mod în care să ţină cont de situaţia dată.Adevărata artă în luarea unor decizii este dată de capacitatea de a aplica şi de a transpune valori neschimbabile-stabilite pentru moment sau pentru mai mult timp-în situaţii mereu noi(în parte şi “imposibile”).
Decizia existenţială înseamnă a interioriza,a acumula experienţă,a avea compasiune şi a cultiva relaţii,înseamnă în acelaşi timp acuzare şi apărare,a acţiona conform propriei personalităţi.A lua decizii existenţiale înseamnă a decide “singur”.
“Cea mai puternică exemplificare a ceea ce înseamnă a decide “singur” se regăseşte în decizia lui Isus de a muri pentru noi pe cruce(Luca 22:42-45) . Isus venise pe lume cu un singur scop:să împlinească voinţa Tatălui şi să facă acest lucru de bună voie.Şi totuşi,din această decizie-care din punct de vedere normativ şi situaţional fusese de multă vreme clar asumată-s-a născut o decizie existenţială,care L-a zguduit pe Isus până în străfundurile fiinţei Sale.
În virtutea statutului nostru de creştini,trebuie,în cazul tuturor deciziilor(1) să ştim cu claritate care sunt valorile şi legile noastre fundamentale,(2) să înţelegem şi să cântărim cât mai bine posibil situaţiile cu care ne confruntăm şi (3) să ajungem la final la o decizie care ,să ţină cont de faptul că relaţiile inter-umane sunt extrem de valoroase.”
ISBN:978-973-1813-35-6
Editura: Scriptum
Data aparitiei:09.06.2011
Numar de pagini:176
Autor:Thomas Schirrmacher
Reblogged this on Marius Zărnescu.
LikeLike
Reblogged this on Vanitas Vanitatum.
LikeLike