Am ales cartea Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeuprovocată de recomandările editoriale, cu aşteptarea de a găsi în paginile ei profunzimea promisă şi depăşirea abordărilor tradiţionale, care se limitau mai ales la a sublinia locul femeilor în biserică şi la aspectele legate de ţinuta în adunare. Deşi autorul Jerram Barrs nu era pentru mine un nume cunoscut, a contat când l-am ales un detaliu din biografia lui: a fost discipolul apologetului creştin Francis Schaeffer, pe care l-am descoperit citind carteaAdevarata Spiritualitate, într-un moment de răscruce al umblării mele în viaţa de credinţă.
Lectura cărţii despre femeile de pe paginile Bibliei mi-a produs multă bucurie, chiar era mare nevoie de o astfel de resursă în mediul intercultural şi interconfesional românesc. Deşi, din prezentare, se anunţa deja o abordare diferită de cele tradiţionale, surpriza cea mai placută mi-a produs-o modul în care autorul valorifică adevărul că omul este produsul unui context cultural, că Dumnezeu nu forţează contextul atunci când intră în relaţie cu fiecare personalitate, ci Se delectează să-i răspundă omului potrivit temperamentului şi frămantărilor personale.
Încă din introducere, autorul ne pregăteşte pentru a descoperi pe paginile cărţii încurajarea, preţuirea, demnitatea, bunăvoinţa cu care Dumnezeu tratează femeia dar şi aspecte omise sau foarte puţin discutate în biserici precum locul femeilor în slujire sau problema abuzului sexual. Atenţia autorului se îndreaptă spre femei cu personalităţi complexe, cu diverse daruri spirituale şi situate în contexte culturale foarte diferite, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament. Mă voi opri la câteva personaje şi abordări care mi-au plăcut în mod deosebit – cu speranţa că voi reuşi să transmit ceva ce să vă deschidă şi dumneavoastră apetitul.
Sara – mama tuturor credincioşilor este prezentată în contextul istoric şi cultural alături de Avram, iar autorul demonstrează că ea că nu se comportă deloc atipic, că era produsul vremii sale.
„Se va încrede Sarai (şi Avram) în promisiunile lui Dumnezeu, Îl vor crede ei pe cuvânt, se vor supune ei planurilor Sale, Îi vor îngădui ei să-Şi împlinească promisiunile la vremea hotărâtă de El? Sau vor încerca să-şi ia viaţa şi viitorul în propriile mâini şi să găsească propriile mijloace de a duce la îndeplinire promisiunile Sale atunci când vor ei? (…) Dacă ni se pare ofensator faptul că Sara si Avraam ne sunt daţi modele de credinţă şi neprihănire demne de urmat, atunci avem nevoie să ne întrebăm cât de bine ne cunoaştem inimile şi cât de bine ne amintim parcursul propriei necredinţe în promisiunile lui Dumnezeu pentru noi. Noi toţi suntem ca Sara şi Avraam în ce priveşte necredinţa şi neascultarea. Povestea fiecăruia este o poveste despre credincioşia lui Dumnezeu şi despre perseverenţa Lui în relaţie cu noi, în ciuda neîncrederii noastre în El şi a neputinţei de a ne agăţa cu toată puterea de harul Său uimitor.”
Tamar – o femeie a tragediei. Parcurgerea istoriei lui Tamar trezeşte într-o inimă sensibilă şi o minte ascuţită o întrebare tulburătoare: Cum să credem într-un Dumnezeu bun, având în vedere starea decăzută a lumii acesteia şi realitatea teribilă a suferinţei din vieţile oamenilor? Autorul ne sugerează câteva răspunsuri pe care le putem da celor care ne împărtăşesc durerea suferinţelor şi a tragediilor din viaţa lor.
„Nu Dumnezeu este autorul unor asemenea fapte rele precum violarea lui Tamar de către Amnon. Răul ia naştere în inima omeneasca, care o apucă pe căi greşite din proprie iniţiativă, fără vreun îndemn din partea lui Dumnezeu.(Iacov 1:13-15).
Trebuie să înţelegem că aceasta lume este căzută şi stricată – că este o lume anormală, nu una normală – este un adevăr care ne aduce mângâiere. Prin urmare nu trebuie să ne prefacem că un comportament cum ar fi agresarea sexuală a lui Tamar este un lucru bun dintr-o perspectivă sau alta, că, dacă îl punem într-o lumină potrivită putem spune: «Aha, acum înţeleg! Dacă ne uităm destul de atent, vedem că violenţa suferită de Tamar este în realitate spre binele ei. Violul acesta este o lecţie spirituală menită să-i aducă lui Tamar beneficii pe termen lung.» Nu trebuie să spunem una ca asta. Dimpotrivă, vom spune că violul este intrinsec rău. Nu există nimic bun, indiferent din ce unghi am privi, într-un asemenea act de violenţă şi răutate a unui bărbat faţă de sora, fiica sau soţia lui. Adevărul acesta ne aduce mângâiere. Nu trebuie să mă prefac că răutatea omenească pe care o văd în jurul meu este, într-un fel sau altul, bună.” (s.m.)
Samariteanca – proscrisa iubită este prezentată ca o metisă eretică şi păcătoasă, derutată de relaţiile ei eşuate atât cu barbaţii, cât şi cu divinitatea. Isus o tratează pe samariteancă cu decenţă, ca pe o persoană raţională şi în stare să gândească.
„El ştie asta cel mai bine, evident, fiindcă El este Creatorul femeilor, ca persoane făcute după Chipul lui Dumnezeu, în egală măsură cu bărbaţii. În calitate de Creator al femeilor, El cunoaşte cu amănuntul abilitaţile ei intelectuale şi capacitatea de a învăţa şi discuta teme teologice. Niciun învăţător (şi niciun bărbat ) nu îi vorbise vreodată în felul acela până atunci.
Suntem noi gata să urmăm pilda lui Isus şi să luăm în serios oamenii şi teologia lor arătându-le respect? Suntem noi dispuşi să avem discuţii profunde cu ei, chiar dacă noi considerăm că ideile lor sunt confuze? Cum răspundem noi la păcatul care este atât de evident în vieţile oamenilor? Ne punem în gardă, devenim rezervaţi şi reţinuţi? Îi transmitem dezaprobare şi respingere persoanei în cauză? Tonul vocii sau expresia feţei noastre trădează dispreţ şi batjocură? Isus nu a arătat nimic din toate acestea.”
Dacă cele spuse v-au stârnit cât de cât curiozitatea, vă urez lectură benefică!
Titlul în limba română: Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu
Titlul original: Through His Eyes
Autor: Jerram Barrs
Traducere: Simona Mereu
An: 2012
Nr. de pagini: 320
ISBN: 978-606-8282-33-6
Recenzie de Ardelean Simona publicată iniţial de https://edituracasacartii.wordpress.com/. Text folosit cu permisiune.