Recenzie de Lucian Ghiaţă
Cartea Pavel, Duhul şi poporul lui Dumnezeu a fost scrisă de Gordon Fee cu scopul de a redescoperi perpectiva paulină asupra persoanei şi lucrării Duhului Sfânt: Duhul ca prezenţă personală a lui Dumnezeu în noi şi printre noi – prezenţă experienţială şi „împuternicitoare”, care ne dă puterea de a trăi ca popor în mod radical escatologic în lumea de azi, în timp ce aşteptăm împlinirea vremurilor.
Pentru prezentarea cărţii, vom recurge la o schemă personală în care vom încadra temele abordate de autor: prezentarea teologiei Duhului în actualitate (uvertură şi capitolul 1), prezentarea persoanei Duhului Sfânt; prezenţă, persoană şi divinitate (capitolele 2-4), prezentareaprogramului Duhului Sfânt; marcarea erei escatologice şi constituirea unui popor pentru Numele Lui (capitolele 5-6), prezentarea poporului Duhului Sfânt; comunitatea ce trăieşte în tensiunea „deja” / „nu încă” (capitolele 7-14), detaliind următoarele aspecte: cum se intră? (capitolele 7-8), cum se rămâne? (capitolele 9-10) şi cum se trăieşte? (capitolele 11-14). În final, autorul propune o perspectivă a Duhului pentru actualitate şi pentru viitor (capitolul 15).
După un capitol introductiv, în care suntem invitaţi să luăm act de o modalitate nouă de a citi scrierile pauline, autorul conturează o posibilă teologie a Duhului sublinind continuitatea şi discontinuitatea dintre cele 2 legăminte, cu observaţia că beneficiarii Noului Legământ au parte de o revelaţie mai consistentă decât cei aflaţi sub legământul anterior.
Persoana şi programul Duhului Sfânt
În primele 4 capitole, Gordon Fee creionează persoana Duhului Sfânt, rolul Lui în economia mântuirii şi raportul Lui cu celelalte persoane ale Trinităţii. Autorul argumentează biblic personalitatea şi divinitatea Duhului Sfânt, încercând să corecteze perspectiva multor creştini nominali din Occident, care-L percep ca o forţă misterioasă şi nedefinită.
În ce priveşte rolul Lui în economia mântuirii, Gordon Fee trece în revistă prezenţa Duhului atât în era vetero-testamentară (Cortul şi Templul) cât şi în cea nou-testamentară (Biserica şi credinciosul). Prin venirea Lui în vieţiile noastre putem experimenta realitatea mântuirii în Cristos, o realitate trăită şi nu un adevăr teologic închis într-o dogmă. Tatăl este Cel care iniţiază mântuirea, Fiul este Cel care o realizează, iar Duhul Sfânt o aplică în viaţa individului.
Cât despre ultimul aspect, Duhul ne revelează lucrurile ascunse ale lui Dumnezeu, El este mijlocitorul nostru, care se roagă pentru noi în conformitate cu voia perfectă a lui Dumnezeu, tocmai datorită faptului că Duhul şi Tatăl cunosc fiecare gândurile celuilalt.
În următoarele 2 capitole (capitolele 5-6), autorul prezintă programul Duhului Sfânt. Coborârea lui Dumnezeu prin Duhul face din credincioşi un popor eminamente escatologic, care trăieşte viaţa viitorului în prezent în timp ce aşteaptă escatonul. În gândirea paulină Duhul constituie dovada că viitorul a fost pus deja în mişcare. Chiar dacă cel credincios se află fizic în veacul prezent, el trăieşte deja viaţa veşnică prin Duhul care locuieşte în el. Aceasta este atât dovada că trăim într-o eră nouă cât şi garanţia împlinirii tuturor promisiunilor lui Dumnezeu.
Pe baza lucrării lui Cristos, Duhul constituie un popor nou şi îl face „un popor pentru Numele Lui”. În concepţia lui Pavel, a fi mântuit înseamnă a deveni parte a poporului lui Dumnezeu; toţi cei care fac parte din acest popor sunt născuţi prin Duhul în familia lui Dumnezeu şi de aceea sunt legaţi unii de alţii, alcătuind un singur trup, iar prin adunările lor laoaltă, în Duhul, ei devin Templul lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt şi poporul lui Dumnezeu
După ce a descris cu atenţie identitatea Duhului şi scopul lucrării Sale, cel de a alcătui un popor eminamente escatologic pentru Numele Lui, autorul ne direcţionează spre rolul Duhului în formarea, dezvoltarea şi viaţa acestui popor. Acest rol este dezbătut mai amplu în capitolele 7-14. Astfel, de la capitolul 7 la capitolul 10, Gordon Fee discută tema iniţierii, care marchează momentul intrării în poporul escatologic şi tema rămânerii, care abordează etica comunitară (deşi nu o omite nici pe cea individuală).
În continuare se va ocupa de aspecte specifice care au de-a face cu relaţia Duhului şi comunitatea de credinţă; Duhul şi problema firii (capitolul 11),Duhul şi problema slăbiciunii şi a rugăciunii (capitolul 12), Duhul şi tema închinării (capitolul 13) şi Duhul şi problematica darurilor spirituale(capitolul 14). De remarcat faptul că optica prin care sunt abordate aceste aspecte este una comunitară şi nu una individuală.
Luând în discuţie tema iniţierii, trebuie remarcate următoarele 2 realităţi; pe de o parte lucrarea suverană a Duhului Sfânt în actul convertirii, manifestată prin proclamarea Cuvântului, şi primirea Duhului Sfânt de către credincioşi alături de efectele corespunzătoare acestui eveniment, pe de altă parte. Apostolul Pavel subliniază mereu importanţa manifestării puterii active a Duhului Sfânt în activitatea sa misionară, mai ales lucrarea de predicare a Evangheliei. Prin lucrarea Duhului Sfânt, gândul lui Cristos era difuzat în mintea ascultătorilor, iar aceştia, sub influenţa, Duhului erau capabili să accepte oferta mânturii (dacă doreau, desigur).
Fiecare aspect al mântuirii este realizat de Duhul Sfânt în viaţa credinciosului; în afara Duhului Sfânt nu există intrare „în Cristos”. Imagini ca înfierea, spălarea, naşterea din nou, aducerea la viaţă, sfinţirea, ungerea, pecetea, garanţia şi altele sunt aduse în discuţie pentru a sublinia experienţa mântuirii în viaţa celui credincios, în care Duhul Sfânt este prezent. Rezultatul activităţii Duhului Sfânt va fi schimbarea vieţii prinstârnirea urii faţă de păcat şi a dorinţei de îndepărtare de practicile ce apar în contradicţie cu principiile moralităţii divine.
Cu privire la tema rămânerii, adică etica vieţii creştine, Duhul abilitează viaţa etică în toate dimensiunile ei – la nivel personal, în comunitate şi în întreaga lume. Credincioşii în Cristos sunt descrişi în diferite moduri; ca trăind prin Duhul, umblând în Duhul, fiind călăuziţi de Duhul, semănând în Duhul, aducând roadă în Duhul etc. Duhul lui Dumnezeu transformă credinciosul în asemănare cu Cristos, spre slava lui Dumnezeu; aşadar El este prezenţa „împuternicitoare” a lui Dumnezeu pentru trăirea vieţii lui Dumnezeu în prezent.
Evaluarea vieţii etice a credinciosului se va face prin analiza roadei prezente în viaţa acestuia. Autorul acordă spaţiul unui capitol întreg pentru a discuta fiecare aspect al roadei Duhului aşa cum este prezentată în Galateni 5. Deşi nu omite experienţa şi trăirea individuală, el accentuează puternic contextul comunitar în care se poartă discuţia. Practic vorbind, fiecare roadă menţionată în text este manifestarea iubirii noastre de Dumnezeu exercitată prin iubirea aproapelui nostru.
În cele din urmă, autorul aduce în discuţie cum se trăieşte în comunitatea Duhului făcând referire la cele 4 teme mai sus menţionate; contrastul Duh – fire, problema slăbiciunii şi a rugăciunii, tema închinării şi cea a darurilor spirituale (charismata).
Una din problemele spinoase ale Bisericii de-a lungul istoriei sale a fostabordarea Legii în teologia creştină, iar Gordon Fee se ocupă de pasajele problematice ce au iscat controverse; Romani 7, care prezintă experienţa lui Pavel în trăirea sa sub Lege urmată de salvarea venită prin Cristos şi noua viaţă în Duhul, şi Galateni 5, în care nu avem de-a face cu ilustrarea conflictului interior individual, ci cu conflicte din cadrul comunităţii care se vor rezolva prin manifestarea roadei Duhului Sfânt, în special a dragosteei. Soluţia este trăirea şi umblarea în Duhul.
Duhul Sfânt reprezintă cheia întregii spiritualităţi creştine autentice. La nivel individual, viaţa Duhului include atât rugăciunea în Duhul, cât şi rugăciunea cu mintea. Prin această lucrare a Sa, Duhul nu doar că îi ajută pe cei credincioşi mijlocind pentru ei în slăbiciunile lor, dar totodată le dă mare încredere în astfel de momente de rugăciune, din moment ce Dumnezeu cunoaşte gândurile Duhului, iar Duhul se roagă prin credincios în acord cu voia lui Dumnezeu.
În acelaşi timp, prezenţa Duhului, inclusiv darurile Sale, ajută la edificarea comunităţii de credinţă atunci când cei credincioşi se reunesc pentru închinare. Pentru apostolul Pavel, manifestarea Duhului cu putere nu este un eveniment extraordinar, ci o realitate obişnuită printre cei credincioşi. El doreşte să corecteze perspectivele triumfaliste şi abuzurile întâlnite printre creştinii din Corint. Deşi recunoaşte absenţa unei liste exhaustive, Gordon Fee schiţează o posibilă clasificare a darurilor, împărţindu-le în 3 categorii: forme de slujire, miracole şi vorbire inspirată, analizând câteva dintre ele în capitolul 14.
În capitolul final, autorul conclude cu o panoramă a situaţiei actuale şi discută care este direcţia ce ar trebui urmată de către liderii congregaţiilor şi de către credincioşi, ajutaţi de învăţătura paulină în ceea ce priveşte persoana şi lucrarea Duhului Sfânt. El cere păstrarea unui echilibru între teologie şi praxis, reamintindu-le cititorilor faptul că Împărăţia lui Dumnezeu constă în neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
Personal, am fost încurajat de abordarea şi conţinutul lucrării şi apreciez afinitatea şi îndemânarea exegetică de care a dat dovadă autorul. Un minus al acestei lucrări ar fi lipsa unor aspecte foarte practice pentru cititor, lucru recunoscut şi de autor în finalul lucrării.
Datele cărţii
Titlul în limba română: Pavel, Duhul şi poporul lui Dumnezeu
Titlul original: Paul, the Spirit and the People of God
Autor: Gordon D. Fee
Traducere: Ionel Mitra
An: 2010
Nr. de pagini: 232
ISBN: 978-973-8998-81-0
etheology - Books, Stuff & Coffee 